Eu te țin minte. Te știu. Ești o amintire. Te știu, dar nu te cunosc. Pentru că nu te-am întâlnit. Nu te-am văzut, dar știu cum arăți. N-o să te descriu. Te las în mintea mea de bărbat. Acolo vei fi în siguranță. Protejată de beat-urile inimii mele. De pian. Îți promit să pot cânta la el măcar o melodie. Nebunul care joacă singur cu el slabo-ne slabo.  Am s-o fac și pe asta.

Uneori te-am căutat în unele femei. Am greșit. Au greșit și ele. Dar am învățat cu cine NU putem fi alături. Uneori m-au găsit ele. M-au iubit. Nu pe mine. Glasul meu de bass. Jobul pe care l-am avut l-a moment și cu care agățam sau se agățau. Au iubit zodia pentru care era gata să păcătuiască. Au iubit doar caracterul meu de nebun, care nu poate accepta decât premiul mare.

Chiar dacă am fost cu ele. Le-am iubit până le-am uitat. Am plâns pentru fiecare. M-am rugat pentru fiecare, o fac și acuma. Pot să uit că sunt bărbat. Dar nu-mi permit să uit că sunt om.

Te iubesc. O fac sincer. O fac natural. De frumos. Te iubesc pentru că eu mă dedic în tot ce fac. Loviturile pe care le-am primit până acum m-au învățat să fiu atent la detalii. Iar tu ești un detaliu format din clipe.

Te iubesc. Nu mă las furat de modernismul tehnologizat de acum. Sunt poate un învechit și demodat furat de anii lui Blaga, Eminescu, lui Jules Verne, Charles Dickens care până a iubi o femeie, o iubeau din cuvinte. Mai bine îți dau un buchet de cuvinte sincere decât niște trandafiri. Trandafirii mor, cuvintele mele îți vor construi, eternitate. Cuvintele devin mai înțelese în timp. Dacă sunt sincere. Dacă iubești. Dacă ești tu.

Te iubesc. Live. Prin exteriorizare și portretizare de cuvinte. Țin minte și acum când în clasele primare învățătoarea mi-a luat caietele de română. Doar ca să aibă compunerile mele. Iar de frică nu m-a trimis la concursul raional de compuneri. Nu credea că eu scriu despre toamna care își intră în drepturi, despre vântul care își ia concediu și nu mai suflă pe străzi, despre ploile de primăvară din sufletele noastre. Te iubesc. Acum. Printre zâmbete, lacrimi. O fac de mic. Tot din a cincea încerc să învăț să-ți scriu scrisori de dragoste. Ți s-ar părea straniu, dar eu scrisori de dragoste am trimis prin poștă. Când toți se întreceau la cele mai faine telefoane mobile. Cu polifonie, cu mp3 și flash card. Iar eu prostul de mine, iubeam și trimeteam scrisori.

Te iubesc. Cât de dureros nu ar suna, nu l-am văzut pe tata să o facă. Mi-am promis că o voi face eu și pentru el. Pentru că mama mi-a fost și primul bărbat din viață, medic, best friend ever and ever again. Acum sunt independent și mă descurc. Nu mi-am plâns de milă. Iar rănile mi le ling, acasă, în singurătate.

Te iubesc. Nu o să mă satur să mă îndrăgostesc de tine. Dacă tu nu vei putea să te reinventezi o voi face eu pentru tine. Dă-i versului mai mult vers. Dorinței mai multă dorință.

Nu crede că sunt mai special. Sunt foarte foarte simplu. Puternic cu ei. Puternic cu tine. Slab în față propriilor sentimente.

Te iubesc. Pentru asta vor fi zile când nu voi vrea să ies din casă. Voi vrea să stau în pat. Cu tine. Până la 2 sau chiar 3 după amiază. Să beu doar cafea, să mănânc doar banane. Apoi de la capăt filmele din noapte.

Te iubesc. În astea două cuvinte încap doar sentimentele și trăirile noastre. Nu e loc de ei și ele. De joburile mele. De ai mei și ai tăi. De mofturile lor.

Să nu crezi că nu vom și furați de rutină. Dacă noi nu o vrem, ea ne vrea. Rutina de fapt ne pune la încercare. Zic să o futem sau să ne futem pentru ambianță de ciudă, pentru ea și pentru toate.

Sunt zile când eu nu vorbesc. Când intru în casă și tac. Vreau liniște. Vreau un update al privirilor noastre către relația asta unde florile mor, iar cuvintele renasc. Unde diminețile egoiste vor fi cu răspunsuri orale.

Te iubesc. Nu sunt gelos. Sunt un egoist convins. Eu am crescut într-o invidie de societate bolnavă. M-am învățat să lupt pentru ce e al meu. Egoismul mă învață să lupt pentru ce e al nostru.

Te iubesc. O fac necondiționat din momentul în care tocurile tale sună în capul meu. N-o să mă vezi urlând în manifest public. O să mă înțelegi în pat. Important să nu te sperii de atitudini și aptitudini. De la început mă voi deprinde cu tine, cu corpul tău, cu timiditatea ta. Apoi încet spre eternitatea din minute și orele din noapte.

Te iubesc. Am un feeling aparte pentru dimineți. Pentru, cafea cu suc de portocale.  Pentru sărutări lenoase care trezesc mișcări alunecoase. Dimineața sunt curat, spălat de păcatele din noapte. Sunt gol în față feminismului din tine. Sunt copilul trezit, care se pierde printre așternuturi și lumină.

Te iubesc. Vei citi din textele (sentimentele) mele  când mai puțin te vei aștepta. Dacă cumva ochi ți se vor înmuia, să știi că exact și ai mei la fel au procedat. O lume întreagă pentru tine.

Sunt ceea ce iubesc. Nu îți cer dragoste pe măsură. Că nu are dragostea măsurători. Ai putea să mă iubești puțin, dar frumos. Pentru că astfel o voi face și eu. Te știu. Dar încă nu te cunosc. Eu. Tu.