Sentimente. Atat de multe sentimente. Pe care noi le nastem, inventam, hranim, pastram pentru… pentru persoana care exact procedeaza ca tine. Naste, inventeaza, hraneste, pastreaza sentimente.

Intr-o lume unde totul are la baza emotii, chiar si cele mai importante decizii pe care le facem, e greu sa te pastrezi integru(a).

Dar totusi, fiecare din noi trece printr-o despartire. Da da, dragostea doare mai mult ca orice. Cred ca iti sunt cunoscute durerile din piept cand medicul ti-ar spune ca nu ai nimic. Lacrimile sarate peste buze. Ultima oara credeam ca peretii propriei case vor sa ma stranga pana la prabusire. Stii senzatiile cand vrei sa ii vorbesti doar pentru eliberare de suflet, apoi iarasi de la capat. Melodiile de pe youtube. Ochii care cauta mereu in multime. Tresariri de suflet si pulsuri nebune de inima.

O stare completa de sinucidere a propriului ego, cam asta ar fi definitia despartirii. Atunci cand sentimentele sunt lasate sa curga peste castele transformate de despartire, in praf. Nu mai exista un templu al dragostei atunci. Unul din noi nu mai recunoaste tot ce a fost facut pentru binele amindurora. Distantele taioase isi fac loc in locul privirilor intime.

Dar ce pastram dupa? Ce sentiment pastram cel mai greu dupa despratire? Cu siguranta nu cel suprem pe care am vrea sa il pastram, dragostea exista si dupa despartire, poate sa dureze si inca doi-trei ani dupa.

Demnitatea, e cel mai greu sentiment pe care il poti pastra. Pentru ca despartirile nu sunt initiate din cauze nobile, nu sunt facute spre binele altuia. Pentru ca despratirea are intotdeauna iz de vina, pentru ca asa e mai usor sa dai vina pe cineva or sa si mai simplu sa te faci vinovat pentru a scapa, pentru eliberare conditionata din inchisoarea propriilor ganduri. 

Demnitatea nu inseamna sa-ti fie mila de partener, demnitatea nu inseamna sa fii cool pe wall-ul de facebook, cei care te cunosc stiu ce viata duci.

Demnitatea e sa poti inclina macar un pic din cap cand te vezi pe strada si sa zambesti in semn de recunostinta pentru persoana cu care ai fost intr-o experienta inedita. Deminitatea e sa fii curat sufleteste atunci cand sufletul nu iti mai tresare cand ochii il sau o gasesc in multime. E atunci cand nu il sau o faci vinovata pentru despartire. Really?! Tu ce ai facut pentru nedespartire? Demnitatea e atunci cand ii respecti decizia de a fi si a nu fi cu tine. Demintatea e atunci cand lasi orgoliul deoparte si fara nici o intentie ii poti da un mesaj de multumire pentru tot ce inseamnat pentru tine, iar raspunsul primit indiferent cat de nociv nu ar fi, nu te mai afecteaza. Demnitatea e atunci cand ai puterea de ramane aceeasi persoana indiferent de circumstantele despartirii…

Si pana intr-un final ce e pozitiv intr-o despartire? E primavara gandurilor insorite, e un ego si o persoana care a trecut peste dureri si poate reinvia un suflet. Chiar daca ai avut o relatie insuportabila si o despartire a dracului de dureroasa, cel mai pozitiv din toata istoria asta e ca ai invatat cu cine nu trebuie sa iti imparti viata si trairile.

Eu te indrum sa zambesti, pentru ca vindeca. Eu te indrum chiar si sa plangi pentru ca elibereaza. Eu te indrum sa traiesti, pentru ca se merita, pentru tine, pentru oameni ca tine.

Sursa foto: mustbethistalltoride.com