… niciodată nu am vorbit despre ea. Nu am zis nimănui cât de tare o iubesc. Doar ea știe. Pentru că poate să mă privească. Am fost cel mai sincer bărbat numai cu ea. Cele mai mari secrete tot cu ea le-am împărtășit.

Ne știm de mici. Dar ne cunoaștem din adolescența mea. Atunci am aflat că diferența de vârstă dintre noi este cea din mama și tata.

E femeia care duce cont de reguli. Le urmează și niciodată nu a dat greș. Eu nu am mai întâlnit în viață un om mai sincer față de ea și restul. Noi ne-am vorbit multe. Am plâns multe unui altuia când restul nu ne înțelegeau. Dar și mai frumos, indiferent de vârstă, noi am învățat unul de altul, despre frumos care acasă era mai mult sau mai puțin. Și uite că ne-am găsit. Ea e mult mai bună, are mai multe versiuni upgrade decât mine și de fiecare dată eu am urmat-o. Mi-a dat mult, mult mai multe decât eu am meritat. Vorbe, sfaturi și sensuri. Știu cui să mulțumesc acolo sus și aici jos, pentru că ea există. Pentru că noi.

O cunosc din adolescență pentru că copilăria noastră a fost diferită din cauza vârstei. Ne-am regăsit aici în Chișinău, în orașul care  violent de frumos se expune în caracterele noastre.

Aici în momentul în care eu începeam să iubesc mi-a dat cel mai bun sfat, unui răzbunător însetat de toate. M-a privit sincer în față și mi-a zis deschis: Fă binele omului astfel încât să îi pară rău. Da e cel mai bun sfat din tot ce am trăit eu până acum. Oamenii care conștientizează binele ca acțiune fată de ei mai devreme sau mai târziu se întorc la noi. Cei care profită, rămân alergând în spate.

Îi sunt recunoscător pentru tot ce a distrus în mine. Da e femeia care a reușit să distrugă în mine. Bucăți de caractere luate prost de acasă. A distrus vise despre femei care nu meritau atenția mea de bărbat în devenire. A fost unica care m-a încurajat. Cea care mi-a zis bravo, cuvântul de care eu am dus lipsă în copilărie, adolescență și mai mereu.

Ea a fost cea care a renunțat la ea ca femeie și s-a dedicat CV-ului meu de bărbat care trebuie să întrețină o relație, o iubire, o familie. În momentul în care eu am punctat una din cele mai mari realizări ale mele din CV, ea a fost alături.

Noi în fiecare zi existăm. Ea e alături, și eu sunt. Indiferent de ore. Zile. Ani. Noi existăm. Așa am fost învățați. Să ni se dea puțin din care să facem mult.

Ea m-a învățat de bărbați. Despre iertare. Despre buna înțelegere. Despre omenie si femeia care poate să mă iubească o viață întreagă, dacă eu  ca bărbat o să mă dedic. Și uneori poate îmi iese prost, dar cuvintele ei sunt în partea de suflet cu memorie.

Iubim asemănător, pentru noi suntem izbitor de tare aceeași. Același ADN. De acasă și din suflet. Pe noi contează mulți. Pentru că mama noastră s-a simțit femeie cu noi. Pentru că ea e sora mea mai mare. Cea care nu mă lasă. Cea care are întotdeauna ce să-mi povestească.

Spune-mi și ceartă-mă. Ca și atunci când noi am înțeles că sângele apă nu se face.

Sursa foto: modestyplusglamour.wordpress.com