… e simfonie intreaga. Cu zgomote ce vin din tacere cu vin (rosu). Paharele puse pe masa, care se umplu pe jumatate.
E un apartament aromat. Dimineata, miros de cafea pe care tu niciodata nu ai pregatit-o. Serile sunt cu miros de levantica, aburi din baia fierbinte si miros de lumanari. Apoi cina, bogata in culori. Ma mai viziteaza cate o femeie si eu ma las dus de corpul lor, de dorintele lor.
Poate ar trebui sa ma indragostesc?! Insa eu ma gandesc la orase si plaje. Sunt droguri si dupa. Dupa mai multe incercari esuate de razboi. Ele toate sunt goale, iar mie imi pare rau ca nu pictez. Le vad doar umbrele in peretii violeti, la limite de pace. Uneori e si sufleteasca, dar a mea.
Nu ne intereseaza, petele de vin pe covorul alb, nici hainele care stau o noapte pe podeaua din bucatarie. Noi traim, acolo si acum. Dimineata suntem curati si nu ne spunem nimic, mai mult ne vorbeste doamna de la taxi. Barbatii de multe ori se trateaza cu femeile altor viitori barbati. Droguri de dupa. Si nu ne intereseaza, pentru ca noptile se traiesc acolo si acum. Avem grija doar sa nu ne lasam semne putin mai violente.
Nu, nu mai fug. Eu ma intorc in mine.

Sursa foto: www.theneeds.com