Hai altfel!
Putin peste bariere si putin dincolo de ganduri.
El.
Imi transmite emotii care pleaca intr-un comportament ciudat. Nu credeam ca euforia din suflet poate fi atat de stranie si totodata frumoasa. Eu parca atat de bine il stiu, dar imi dau seama ca nu stiu nimic despre el. Nu o data mi-am pus intrebarea: cine esti omule? Si de fiecare data sunt oprita in fata unui perete pe care nu se poate scri. Eu cred ca el e in furnicile din palme si varfuri de degete.
Doamne, el atat de frumos poate sa ma omoare, sa ma reinvie si nici macar nu m-a atins.
Probabil sunt in putinele ori cand spatiile din jurul meu dispar. Timpul se pierde undeva intre acum si aici, nu mai e o masuratoare valabila a intamplarilor.
Si e atata spatiu!
Mai degraba sunt niste feelinguri pe care eu nu le pot tine. Ele explodeaza la orice impact cu sufletul. Eu simt si nici macar nu stiu cum e. Un balsam bine pregatit in culori, frica si naturalete. Ganduri aranjate frumos, dar ele atat de tare se amesteca in spatiile astea care dispar.
Ce se intampla?
Se intampla un haos total. Mainile mele pleaca acolo unde eu de obicei sunt constienta de ceea ce fac: cafea, drumul spre job. Acum parca e o poezie spusa pe de rost, doar ca sa fiu acolo. Intr-un alt spatiu, pustiu, desenat de el.
Cad, fara sa ma opresc. Ma ajuta doar terapia lui de cuvinte care trec si taie prin mine. Se opreasc doar daca eu le citesc de 2, 3, 4, 5 ori.
Totul se repeta.
Eu cred ca undeva l-as lua la palme, dupa care as plange. Poate l-as intreba unde ai fost. Insa stiu ca voi tace. Voi absorbi felul cum arata. Stiu ca voi ramane undeva mirata. De altfel el e doar cuvinte, care sunt al dracului de tari. Eu nu stiu daca am puterea sa il desfac bucati si iar l-as lua in bataie…

Sursa foto: www.theenglishgroup.co.uk