In momentul in care sendintele noastre nocturne erau mai dese. Sau cum spune ea, dormeam mai putin si traiam mai mult, casa mea s-a transformat in acasa.
Ea putea sa-l sarute pe noapte buna.
Eu puteam s-o imbratisez.
De asta si ne spunem noapte buna. Si chiar erau bune.
Toata transformarea a fost atat de splendida incat nu mai masuram absolut nimic in ea. Cu timpul iti dai seama ca exista doar un inceput continuu.
Barbatii apreciaza aceste inceputuri in transformari. Femeile apreciaza in emotii. Sa-ti vezi femeia in blugii si puloverul tau gatind e o transformare a ambiantei si pentru ea cu siguranta sunt niste emotii firesti intre degustarea de mancare si saruturi
Nu mai era loc de tacere in fiecare noapte. Nu existau seriale TV, internetul era doar pentru melodii, laptopul doar pentru o lumina chioara si umbre pe pereti. Urme umede de la baie spre toate odaile in care descopeream iubirea goala si cu putin parfum de noi. De parca practicam magie si din aerul racoros scoateam o ambianta calda.
Eu renuntam la mine si ea renunta la ea. Contribuiam mai mult la tot ce inseamna NOI. Totul se intampla simultan. De aici am si invatat ca iubirea noastra e reciproca.
Sursa foto: favim.com