Permanent Link to ULTIMELE LALELE

ULTIMELE LALELE

Tin minte ca usa de la casa era deschisa. Era un aer mai proaspat. Mirosea tare a haine calcate cu fierul de calcat sovietic de la nunta parintilor. Tata spala incaltamintea si o dadea cu crema.
Nu era mare sarbatoare. Nu era suc sau tort in casa. Era ceea ce de ani de zile mama ne-a invatat. Ceai cu maine, unt si dulceata. Legea micului dejun care de ani de zile nu dispare. Doar eu am schimbat ceaiul pe cafea si femei, uneori.
Iata noi, o generatie putin mai invechita, de fapt o generatie de fast-food, care am fost nevoiti sa invatam din mers nu ne intreceam la haine, la telefoane, la inca mai nu stiu ce. Foile noastre de odihna se numeau „la prasit cota din dealul … sau valea…”. Noi eram toti in alb si negru, mai tarziu aparuse blugii abastri sau cei „streci”, pe atunci nici nu stiam cum se scrie, dar stiam e e ceva la moda.
Nu cumparam flori, le aveam mai toti pe acasa. Era un must have sa ai flori si sa dai profesorilor, toti, absolut toti. Inchid ochii si imi aduc aminte de zambetele profesorilor, unii din ei deja nu mai sunt si imi dau seama ca fericirea era si inca mai este atat de simpla. Ultimele lalale erau rupte din fata casei la ultimul careu.
Buchete din lalele si bujori, acesta era romantismul nostru de la tara.
La fiecare careu eu numaram cati ani imi mai raman sa evadez de acolo. Cat mai departe. Pentru ca…
Nu ne-a invat nimeni despre cel mai important lucru din viata unui elev. De perspective. Ok ,ele nu erau, dar puteau sa aiba curajul sa ne spuna ca ni le putem face si nu este totul atat de rau.
Daca stau sa imi aduc aminte nici de profesii nu ne-au zis. Toti stiam de avocat, contabil, medic, profesor si gata in mare parte. Am fost limitati in aproape orice.
Insa nu acest lucru e rau. Noi din nestiinta am facut multe greseli. Ma uit acum, cum astia tineri au perspective, dar le ingroapa cu fiecare ocazie.
(Ieri 31 mai vazusem o tanara absolventa, intro bluza alba, prinsa in doua cozi, fara sutien si cu sani marimea 4. Normal ca primul gand nu a fost ce nota are la romana, dar cum i-as baga-o intre sani)
Deschide ochii ca sa vada mintea.
Ce sa iti spun, despre 1 iunie stiu ca era prima zi de vara/vacanta. Crescutul puilor i bobocilor, ma kumareu curcile sa le cresc. La furat cirese sezonul era deschis, ghete rupte, jucat fotbal descult. Prasit cat duce trenul. Filme cu Jachi Cian si vandam sambata seara. La scaldat prin toate baltoacele satului.
Am ajuns la aproape 30 de ani sa sarbatoresc ziua copiilor. Mama sa imi dea Milky Way, iar eu sa ies seara sa fumez narghilea povestind cum am rasturnat jumate de tona de vin, cum am fugit din spital sau ce bataie am primit cand am stricat parfumul lui tata. :)
…ma bucur, copilul din mine nu oboseste, niciodata…

 

Sursa foto: Getty Images

Scroll To Top