La început ai crezut că e leac. Ai plâns și ți-ai zis că timpul o să rezolve tot. Însă nu a rezolvat nimic și tu te înecai mai departe de dor, de gânduri toxice și incompatibile cu tine.

În fiecare zi greutatea umerilor tăi era tot mai grea. Iar trecutul trebuia de fiecare dată legat cu funie mai grea și tras cu greu după tine. Te-ai dezamăgit în tot. Ai început de la tine, ei, și timpul tuturor.

Apoi, ai recurs la indiferență. Masca asta pe care o punem pentru că între tine și trecutul tău cu ea/el se construiește un zid. După zid ești cum e scris mai sus. Treci de zid, ești ok și gata. Totul a trecut. Indiferența e o armă fie a celor puternici și a celor prea frumoși pentru lumea asta.

Timpul e o dezamăgire luat în doze de durere după fiecare despărțire sau ceartă (prostească). Fericirea unei relații nu te face să numeri minute. Așteptându-l pe el sau ea, nu numeri în minute până vine. Numeri în sentimente.

El ne-a dat de înțeles când ne-am maturizat. Ne-a făcut să înțelegem când și pentru cine am greșit. În ce timp am iubit nebunește. Când dragostea a devenit mai matură și echilibrată. Ne-a dat de înțeles unde suntem. În ce mijloc. În ce parte a acțiunii. Un fel de necunoscută simțită din răsputeri, prin riduri și dureri în piept…

Nu! Timpul nu vindecă.

Vindecarea vine de la persoana care știe să te trateze. Care iți sărută fiecare dezamăgire. Care te curăță încet pe fiecare parte a corpului.

Acordați timp, dar nu-l furați. O relație nu presupune sufocare. Lăsați-vă timp pentru guri de aer. O să vă dedicați timp când veți fi mai maturi, iar poveștile de viață mai lungi.

Om fi noi ființe gregare, dar când ultima oară ai înțeles că ai făcut ceva pentru tine. Da, fericirea vine atunci când cei din jurul tău sunt fericiți. Ok. N-o să te contrazic. Însă ai fost fericită când sufletul te arde pe dinăuntru, iar cei din jurul tău o ard la greu pentru că sunt ok? Ai fost fericită, când el e ok cu o alta? Pentru că încă face parte din turma ta.

Timpul te fură, dacă nu știi să îi răspunzi înapoi. Nu-i fi elevul care lasă capul în jos pentru că nu are răspunsuri. Or poate e timpul să ai alte întrebări?

…………………………………………………………………………………………………………..

Noi ne-am (voi v-ați) despărțit pentru că timpul nu mai avea răbdare cu noi (voi).