mi-a placut. Dupa un timp. Dupa ce cuvintele si sentimentele s-au dus in peretii care eu nu ii mai vad.

Am inteles ca persoanele nepotrivite noua, pleaca. Am tacut si am ascultat-o. Evident, aveam o vina si eu in toata povestea.
Am inteles ca persoanele care pot sa te iubeasca si pe care le poti iubi asteapta. Cu durere. Trec prin aventuri chinuitoare si ele, dar asteapta. Cu pretul si puterea de a construi un cuplu care a invatat destule.
Sunt tipul rau. Razbunator de fire. Pot sa lovesc in cuvinte incat sa spui ca mai bine te loveam cu palmele. Dar am ales sa tac. Sa rog sa mai schimb. Insa dragostea, barbatii si femeile nu se schimba.
Am ascultat cuvinte bune, care dor cel mai tare. Am ascultat cuvinte nocive. Care de fapt toti se gandesc ca ele o sa loveasca cel mai tare in orgolii, caracter si tot unde se poate lovi. Am tacut. Am si ascultat.

Am inteles. Tacerea pe care o aveam imi dadea ratiunea curata ca sa inteleg adevarurile unei femei care a vrut mai multe de la mine. Am stiu sa inteleg si tot gunoiul pe care il varsam la certuri, neintelegeri si despartiri. Am inteles ca eram cu o femeie care poate sa imbrace si sa dezbrace umbre de femei. Am tacut. Nu am judecat.

Indiferent de pozitia ei sociala, femeia nu merita sa fie lovita in cuvinte. Asta mama mi-a zis. Si atunci cuintele-I stateau in minte. Am tacut. In vreun colt de suflet. Nu, nu, in vreun colt de caracter eram un caine intr-o cusca, gata sa sara. Dar am tacut.

Mi-am luat umbra inapoi. Aveam doar o geanta cu haine si o usa in fata. Usa apartamentului meu. Care era un strain, dar proaspat si curat. Cu pereti fara amintiri.

Am tacut. A fost cea mai buna alegere. Am luat de toate. Dar in timp au fost cele mai benefice pastile.

A fost drumul catre ea. Unul greu. Cea cu care sunt acum. Am privit-o in ochi dupa mult timp si i-am zis cu sinceritate sa nu ma mai lase.

Cand ne-am despartit prima oara a fost prima data cand ea a tacut ca femeie.

Barbatii daca tac, iarta.

Sursa foto: misterstagjuice.com