Eu te privesc. Mai mult decat tu crezi ca o fac. Iti stiu mainile. Cand ele dau peste genunchi, peste par si dau fin peste talie.
Eu de fapt intotdeauna te formez din mai multe femei, incercand sa imi apara parerile si sa sa pot cumva merge instinctiv peste orgoliile tale. Da, te scriu, te pastrez mai mult si te regasesc la orice incecarea de a mai citi cate ceva din tine.
As vrea sa evadez, cat mai repede, nu pentru ca nu mai am puteri, ci pentru ca am puteri sa o fac. Eu de fapt sunt un romantic ascuns si o sa fiu foarte metaforic cu tine sa iti zic: vreau Dumnezeu sa se joace peste buzele mele cu nisip, fara sa-i reprosez ceva. Eu pot sa te inmoi oricand in balsamul meu de cuvinte si saruturi, dar esti parca o joaca in care eu… (hai aduna-ma) pierd cu intentie.
Hai sa nu ne mai mintin, noi pierdem controlul constient, greselile dulci sunt mereu nevinovate in raport cu noi, mai intai fiecare in parte, apoi impreuna. Si tot noi ramanem a fi… Fara sa ne pese de cei din jur… Cei carora nu le convenim, ne citesc apoi ne povestesc. Lor dorintele nu le ard ca in cafeaua mea de dimineata, cand tu esti in dus si noi asteptam impact.
Mi se pare atat de frumos. Tot ce am invatat pana acum am invatat de la femei si tot tie, femeie, darui.
De fiecare data cand scriu pierd controlul si uite ca iese asta. De fapt tu. Cea pe care am iubit-o, cea pe care o ador, cea pe care eu, eu o respect pentru putere si daruire, chiar daca, nu de fiecare data invinge. insa tu nu te opresti. Tu mergi. Calci. iar eu urmez.
Tu nu ar trebui sa fi aici, dar rezisti. Esti si poti. Mai rau de mine ca vreau sa evadez. Pentru ca eu chiar vreau ca Dumnezeu sa se joace cu noi in nisip.
Hai eu stiu ca poti. Mai lasa o haina. Desprinde parul. Imbraca niste aburi din baie si fii. Doar atat. Eu de fiecare data cand nu te ating respir cu aerul tau. Si tu esti atat de frumoasa…

Sursa foto: www.pinterest.com