Moneda cu care se cumpară relația?

E timpul.

Și am ajuns în halul în care plătim în cel mai bun caz cu 8 ore de muncă pentru a ne vedea pe furiș în casă pe doar 2-3 ore.

Când unul dintre noi nu își mai merită timpul?

Devorăm sentimente. Când dragostea nu mai poate intra pe ușă, sentimentele ies pe fereastră.

Dacă timpul e bani? Bani nu rezolva nimic. Doar întrețin vremelnic mofturi.  Banul nu cumpară relații indragostite. NU ești o curvă legală, cu semnătură. Care se îmbracă oficial și se machiază la fel.

Orice în relația asta de noi (voi) doi se plătește în timp. Se cheltuie doar. Nu se acordă, pentru că se pierde. Nu-l dai, pentru că el curge.

Nu-l dăm cadou, pentru că nici bărbații, nici femeile nu îl primesc. Foartă rău.

Ți-am dat cadou o săptămână din viața mea. Plus alte patru luni ca să plecăm în vacanță. Pentru că ai vrut să asculți marea. Și marea, proasta de ea a bătut doar în picoarele noastre, la mal.

Dacă am lua timpul cadou, unul de celălalt am valorifica mai mult. Secunde de săruturi și nopți nedormite.

Și ea. Îți da de atătea ori de înteles prin casă că e acolo. În față ochilor tăi. E timpul tău cu ea. Pentru ascultare și vorbe care caută rostite în rost și tact.

M-aș fi certat de atâtea ori. Însă am iertat din prostia de a recupera timp. Și nu a mai venit.

Nu am vorbit, pentru că am sărutat. Din prostia ca să fiu înteles în timp. Dar s-a dus.

Noi, cu toate bune și rele suntem donatori de timp. Al nostru. Cui? Ei? Lui? Nouă, tot nouă ne dăm timp, pentru mai mult. Pentru mai bun.

Și dacă tot iubim. Timpul zboară.

Să zboare!

Sursa foto: www.oceansresortherveybay.com.au