Atâtea scrisori abandonate în drum spre tine… de atâtea ori voiam să îți scriu, dar nu puteam. Știi, sentimentul ăsta când vrei ceva foarte tare, dar nu poți căci nu se poate, că nu e logic, că nu e bine, căci așa spun șabloanele societății și nu e bine să o faci. Căci de altfel, riști să nu mai fii o femeie care e acceptată de toti, care încalcă regulile, doar pentru că iubeste. De mai mult de un an jumate încerc să îți scriu, dar tot nu puteam. Știi, te iubesc demult, tare demult. De fapt, te-am îndrăgit din primele texte. Și piesa aia de pe background… e atât de minunată… Știi de câte ori mi-am zis să nu te citesc, că e absurd? Că nu are rost, că nu e logic, că nu e bine. Mii și sute de ori mi-am zis, mi-am promis că o să uit de tine, dar nu pot. Mă întorc de fiecare dată la tine și te urmez. Îți scriu pentru că sper că o să îmi fie mai ușor pe suflet. Doamne, de câte ori am vorbit cu tine prin ploaia de afară, prin aburii de ceai, prin nopțile sau diminețile târzii. De câte ori mi-am dorit să iți simt buzele fierbinți și îmbrățișările sincere. De câte ori te-am citit prin Rhett Butler a lui Mitchell sau prin Pip a lui Dickens…
Nu, nu mă crede o nebună sau o fană din cei 8000 de followers care te urmăresc. Sunt o nebună, pentru că mai cred în dragoste și în sentimente reciproce. Dar ce, mai contează chipul când îți cunosc sufletul?!
Ți-am mai scris… rece și mai oficial. Din mesajele anterioare nu ți-am dat vreun motiv ca să crezi că simt ceva pentru tine. Nu ai de unde să îți dai seama cine îți scrie și poate că nici nu trebuie. Și dacă ai ști, ce ar schimba aceasta?!
Da, m-am regăsit în tine. O brunetă visătoare, timidă, care te adoră și are încă multe frici. Aproape de doi ani îndrăgostită. Mult sau puțin? Pot să spun că în acest timp a fost safe și dureros. Mai ales cu ei. O doză de nebunie pentru ei, mai puțin pentru mine. M-ai învățat până acum să fiu liberă și independentă. Asta o fac. Spre asta merg. M-ai învățat să nu îmi fie frică să spun nu și să o rup la timp. A fost ușor să învăț lecția, pentru că erai în mintea mea, iar ei doar în fața ochilor. O doză de nebunie pentru ei pentru că indiferența atrage.
Săgeți de foc aprinse stralucesc și ard în mine. Nu mai găsesc puteri pentru a rezista. Mă simt înfrântă în acest război anonimat. Te voi căuta în alți bărbați, deși știu că nu te voi găsi.
Te rog, alegeți o femeie căreia îi vei stăpâni inima și te va iubi mai mult decât mine.

RASPUNSUL MEU (am citit o data, dupa care mi-am adus aminte sa respir, am mai citit o data, dupa care m-am blocat complet. Noroc de melodia de pe blog. Am tras aer in piep si am inceput sa raspund)

Sunt cam blocat. E un amalgam de sentimente scrise mai sus. Esti tare, tare-tare, daca in timp ai rezistat sa refuzi de atatea ori sa-mi scrii. Poate sunt chiar putin speriat de impactul pe care eu il creez. Sunt constient de ceea ce creez, dar ma conving pe mine singur ca nu e atat de mare. Si uite ca dupa aproape 2 ani de scris sunt blocat in cuvinte de tine. Eu chiar nu imi dau seama cine sti. Dar vorba ta, ce conteaza chipul cand stii sufletul. Si esti splendida.
MA bucur, intra-adevar ma bucur, ca tu ai putut sa iei ceva frumos din textele mele. Ma simt onorat si totodata sa stii ca uite fericirea mea e asta, din tot ce inseamana Culorile pentru mine. Nu, nu se compara cu like-urile, e o hrana pentru suflet, un combustibil care ma face sa cred ca inca se mai poate de trait frumos prin tot ce putem noi sa cream.
iti pot spune ca ferm, iti voi citi textul cand voi fi in cautare de inspiratie. Si tu, vei face parte din ea. E foarte mult curaj (pentru mine) in ceea ce tu mi-ai scris. uite, ca eu, pentru asta sunt la picoarele tale si iti spun, Multumesc.

Sursa foto: bxlieved.tumblr.com