Am putea să ratăm relaţii, dar mai puţin partidele de sex. Cu tipa cu craci perfecţi, cu aia care are sânii care iese tot mai mult în evidenţă decât sufletul ei. Acum şi facebook e un generator de femei. Îi vezi pozele, ce gândeşte, cum se simte, de ce are nevoie. O reţetă bine expusă pentru cuceriri demne de scris doar un capitol, după care ea se întrebă de ce merită astfel de viaţă. Simplu, pentru că facebook nu te mai a face o enigmă, despre care citeai la română prin a opta.

Venise între pauze de semestre. Curtată de bărbaţi. Cu flori, cuvinte, ieşiri în oraş… Nu glumesc când zic că era şi este o Marilyn Monroe brunetă. De fiecare dată când venea o dădeam pe jos ambii. Aruncam aşternuturile jos, de parcă nu ne-ar fi ajuns spaţiu. Pentru alergicul din mine nu mai conta praful, iar pentru ea nu mai conta trecutul. Eu aveam telefoanele pe silenţios, ea era geloasă pe fucker-ul pe care tot ea îl inventase.

Eram la vârsta când îmi doream femei. Ieșit din relația cu ea, dar cu urme încă în suflet. O mai simțeam. O visam zile întregi și cum nu ar fi straniu odată ce visele se terminau apărea ea.

Venea din frică. Cea pe care eu ca bărbat nu voiam s-o iau pentru sufletul meu. Frica de a cunoaște alt bărbat. Eu i-am fost primul. Și ei i-a plăcut. Frica femeii care acceptă comparațiile între bărbați, dar care se teme de eroarea de a alege erori.

O simțeam de fiecare dată. După discuții și tot felul de negocieri. Corpul ei elimina gânduri și gesturi de sex. Era foarte fină, o rușinoasă în felul ei până la atingerile mele umede peste abdomenul ei.

Într-o cameră de apartament unde întunericul stătea pe stand by iar preludiile ei presupuneau niște 69 după câte două luni de pauze sexuale. Fata aia rușinoasă rupea lanțurile. O puneam cu mare grijă pe burtă exact pe colțul patului, care avea o înălțime perfectă. Picioarele-i erau desfăcute, iar eu pe la spate exersam mai bine decât la lecțiile de latino (da am mai făcut și dansuri în viața asta). Adoram. Și eu. Și ea. Poza asta. Eu pentru că puteam să mă mișc cum voiam în ea. Femeile iubesc când îl au băgat până la capăt și tu te mai rotești cu mișcări lente. Ea, pentru că se simțea iubită la propriu.

Din ultimele poze cu ea au fost cele pe scaun. Excitante. Loveam pe la spate în posteriorul ei. Loveam până intra tot, un fel de disconfort plăcut pentru ea.  Transpirați mă așezam eu pe scaun, venea ea deasupra. Apucată bine de speteaza scaunului se mișca pentru orgasmul meu. Terminat peste, printre picioare, jos. Cu mâinile o strângeam de gât, de sâni, picioare.

Pauză. Răspunsuri orale. Spovedanii. Toate amestecate cu amintiri a 4 ani de relație, urmați de încă aproape 2 cu despărțiri prin sex. Ea mai scăpa lacrimi. Eu mai scăpam declarații și apeluri nepreluate.

Ne-am despărțit prin sex. Numai așa ne puteam vorbi de despărțire. Era limbajul care dădea de înțeles că atracția dintre noi doi este ucisă de distanță. De gânduri nocive. De nopți singuratice de sex cu altele. Iar sexul fără atracție nu are durată. Are doar răzbunări romantice de o noapte.

Nu m-a dominat niciodată, însă a ştiu bine să mă ţină în pat.
Mai mult erau împreună gândurile noastre despre noi, decât noi cu gândurile noastre.

Nu ne-am dat lumi la despărțire. Am primit tăceri cam dureroase, dar benefice pentru perioada aia. Eram niște designeri începători. Eu desenam femei, ea își desena o nouă viață.

Sursa foto: itstheplug.wordpress.com