Am citit cuvinte pe care mi le demonstrează, mereu. Dar atât de frumos ştie să mi le „trăsnească” în faţă. Cunoaşteţi fragmentul, nu? „ Acum sunt, pentru că eu ca bărbat am primit cel mai frumos cadou, existența ei. Pentru că uneori în liniște și tăcere de iubire, o rog să fie. Doar atât.” Oi fi eu cea mai plângăcioasă, dar cum să nu plângi? Cum să nu mulţumeşti, ori de câte ori priveşti în sus, că e al tău….

Fetelor, nu sunt guru sufletesc sau lovită rău de Cupidon, sunt una ca voi, doar că vreau să-mi împărtăşesc emoţiile. Simt asta. Aşa că i-am cerut permisiunea să scriu aici.

Iubiţi. Necondiţionat. Demonstraţi, arătaţi, cedaţi şi iar iubiţi. Se merită. Ceartă-l de greşeşte, lor le place, când poţi explica. Chiar ne admiră. Iubeşte-l pân’ nu poate vorbi. Iartă-l când nici nu îndrăzneşte să ceară. Întoarce-l când ştii că merită.

A meritat. Nu renunţa. Niciodată. Scriu, pentru că vreau să îi mulţumesc pentru maturitatea de care dă dovadă, în ce înseamnă noi doi. Scriu, pentru că îl iubesc altfel. Mai copilăresc şi mai sincer ca la 16 şi cred ca mai matur decât aş fi crezut vreodată.

El. A meritat. E un răutăcios cu o poftă nebună de răzbunare. Dacă greşesc şi nu recunosc ştie să mă pedepsească, dar după să mă iubească însutit.

E atât de copilăros câteodată că fie mi se face faţa o linie de la atâta zâmbet, fie vreau să îl bat de ruşine ce îmi e. Nu are stereotipuri în cap, nu-l afectează părerea celor din jur.

El se joacă şi soarbe agresiv din gheaţa din pahar rămasă, făcând cel mai “zgomotos zgomot”. Râde. Mă priveşte cu ochii de copil, şi râde. În cinema, unde vedeţi un picior în sus, întins, alene peste scaunul din faţă, INDICIU, e al lui. Fie la o piesă de teatru, fie training, fie concert el îşi are guma de mestecat la el, cu care se joacă, ştiindu-mi reacţia, iar, mă priveşte şi râde.

Şi lista e luuunggăăă… dar îl iubesc. Aşa copilăros, dar al meu. Care visează. Dar visează matur. Cu picioarele pe pământ. Şi pentru că îl am acum, voi fi recunoscătoare mult timp, Cerului şi Nouă.
Există un monolog între noi, care ne leagă şi care nu se explică.

Tu, te rog, să nu renunţi niciodată la el, dacă simți că e al tău.

Sursa foto: pauleannareid.com