Tu stii, eu foarte rar vorbesc de femei in anturaje. Nimeni nu ar asocia niste texte si ganduri care sunt mai altfel cu un nebun care mai mult rade si abordeaza cu umor. Azi, altfel mai inseamna sa fii firesc.
Eu as sta lejer pe canapeaua unei terase, preferabil sa fie septembrie. Un ceai cald, care sa-mi incalzeasca palmele, sa-mi aduca aminte de tine, palmele si nu ceaiul. Aburii mi-ar face decor si tine companie. Tu atunci vei fi departe, dar prezenta.
Daca te-as povesti, as spune cum imi arzi orgolii doar ca sa nasca altele noi. Nimeni nu cedeaza dintre noi, pentru ca sunt reguli stricte, dar cu spatii mari.
As povesti cum manipulezi cu caracterul si deloc cu frumusetea, iar asta e atat de apreciat.. Ma lasi doar sa te savurez privindu-te. Ma arzi, de fiecare data fara mila si iti place. De fapt NE place, dar fiecaruia in parte si deloc impreuna.
Imposibilul asta intra in vene. Ce urasc eu la el e ca niciodata nu stii cand se termina.
Sa curga foc si apa.
Libertatea asta ascunsa pleaca mai departe de orice spatii inchise.
De parca totul ar fi aranjat la 4 ace si inghimpa din placere.
As povesti ca stii sa savurezi. Ca de fapt asta si te formeaza ca femeie. As povesti cum stii sa absorbi, tot. Ca de fapt ochii tai privesc, dar Doamne, cum stiu ei sa absoarba si tot trag dupa ei.
Ca esti tare-tare. Stii sa trantesti tot, sa calci si sa mergi puternic acolo unde supara, but is so fucking sexy, all of you.
As povesti ca toata intamplarea asta de durata doare. Acolo, departe si spatele sufletului. Si cum fiecare o tine inchisa in parte, doar se vorbeste codificat despre ea.
Daca te-as povesti… ar fi tot atat de tare cum sunt impulsurile tale, de fapt si ale mele. Cum fiecare dorinta a fost acum, apoi alta.
Cum toata istoria asta a fost in palme si daruita. Cum fiecare nu se uita, doar se reaminteste si se respira mai greu si rar.
Tu deja esti…
Doamne, daca te-as putea povesti…

Sursa foto: Pinterest