Cum miroase hârtia? Dar pasta din pixurile cumpărate pentru 1 septembrie?

Am învățat cum se spune Te Iubesc în mai multe limbi. Mulți au învățat dragostea de pe google, dând-o în căutare. Am învățat să agățăm pe net. În piața online. Unde kilogramele de fericire sunt cât mai multe poze, iar călătoriile se fac de cele mai multe ori pentru check in.

Check-in aici și acolo. Poze în club, doar pentru cei care ar putea muri în invidie. Ce zici de fostul sau de fosta.

Vrem să părem cât mai fericiți, pentru că exteriorizarea asta pe online ni se pare atât de firească. Rau că ni se pare, grozav ar fi să ne simțim fericiți. Exteriorizarea fericirii nu necesită afișare aici și acolo.

Matrix-ul a fost înlocuit perfect cu Facebook, unde ai instrumentele perfecte de arhitectură a fericirii, Instagram, Snapchat…

Cum miroase hârtia, dar pasta de la pixuri?

Facebook dezgolește femeile fără complimente. Deci bărbații devin mai lejeri în vorbe frumoase. Frumoase, dar nu și sincere.

La mare. Ștrand. Club. Frigărui. Cu fetele, și în spate o haită de masculi lăsați la libertate, pentru că femeile sunt ocupate acasă. La unii sunt ocupate în alte case.

Facebook vă trădează sentimentele pentru că sunteți vizibile. Selfie – lipsă de bărbat. Felling happy, în club vineri. Felling sad, sâmbătă dimineața. Nu e nimeni care să prepare o cafea, și sucul de portocale la bucătărie. Mr. Grey e doar în carte. Poze cu posterior și o mână de bărbat peste el, sexul e cam rar și cel care îți place ție. Pentru că e pe interes. Anatomia pune stăpânire pe noi, iar berea și ceaiul din oraș îl desface bucăți. Pe tine te face o curvă bună la pat, o poveste fericită cu final de orgasm (uneori doar al lui). (Iertată să-mi fie sinceritatea).

Facebook falsifică. Prietenia. În miros de hârtie, eu am descoperit o poezie de Petru Cărare:

Ne plângem toți, parcă-i blestem,

Prieteni buni că nu avem.

Dar să gândească fiecare:

Pe noi prieteni cin ne are?

In ceas de cumpăni tu sau el?

Ai fost om nobil sau mișel?

Și a putut a câta oară

Durerea altui să te doară?

Nu condamn pe nimeni. Faceți ce considerați că vă duce spre fericire. Însă fericirea nu e facebook. Fericirea e voi, fiecare în parte.

Cum miroase hârtia, dar pasta de la pixuri? Fresh. În litere puse bine frumos ca pe melodii. De parcă s-ar întâmpla acum. Nu aș avea gânduri în plus, doar cele care mă fac. Atât. Îmi cumpăr liniște și zgomote.

Fericirea necesită… răzbunare. Să încep de la mine.

Sursa foto: favim.com