La ultima mea despartire i-am daruit carti și flori. Una am si luat-o inapoi. Cand m-am intors in prima seara dupa niste lucruri care mai ramasesera la ea. I-am luat-o. E o carte despre afaceri, iar ea e cam restantiera la treaba asta. Am mai daruit carti, dupa care tot despartire a urmat.

Se spune ca daca ti se daruie ceas e de inteles ca relatia voastra moare. Uite ca la mine au fost cartile si florile. Cadouri care au fost urmate de despartiri. Da, as putea spune ca am dat prea tarziu, ca daca tot a urmat despartirea. Unele lucruri sunt invers proportionale cu ambianta creata. Exact cum ai spune adevaruri zambind. Prejudecati de prost gust. Cine a zis ca adevarul trebuie tratat serios de cel care il rosteste? or cel care ti-e alaturi nu are in serios relatia?
Cartile si florile sunt cadouri de pe acelasi raft. Ambele pot si mirosite si citite. Citesti in el, in barbatul care te trateaza. Daca asta e intentia lui pentru tine or viclenia ta de femeie miroase gandurile lui, cele mai ascunse.

Nu am daruit ca sa ma despart sunt niste pure coincidente. Ne-am despartit din alte motive. Da, din cele care dor. Eu nu mai primeam motivatia care imi aparatine. Ele nu mai primeau creativitatea mea de barbat.

Cine a gresit? Pai ambii. Nu exista marele vinovat in despartire. La orele de management ni se spunea clar negru pe alb: in conflict nu exista doar o singura persoana vinovata.

Voi stiti, eu sunt adeptul intrebarilor. Cele care ma fac sa merg distante. Dintre mine si ea sau dintre ea (la ea acasa) si dormitorul meu (la mine acasa).

Fii cu un barbat care e mai mult barbat si nu mascul. Si uite ca va voi raspunde la o intrebare, de ce am eu site-ul asta care loveste in imaginatiile voastre, in gandurile voastre, in afirmatii, in negatii… Blogul ma tine viu, un keep in touch cu cel care sunt eu de fapt. Plimbarile cu femeile care le-am avut ma mai fac confuz, dar aici sunt eu, gol. Asa cum de fapt sunt. Sper ca ati gasit aici romantism, perversiuni, trairi, aroganta, dar pana la urma niste feeling-uri exteriorizate.

Barbatii nu am cum sa fie amintiri. Cartile, florile, sexul cu el, maioul care special l-a lasat la tine astea sunt amintiri care dor. Barbatii se uita, dar nu si urmele lor. Lasate fără voia lui, dar nici a ta. Suntem niste intamplari pana la urma. Care pleaca in spatele nostru. Si apropo sunt intamplari care uneri merita ne aducem aminte. In timp sunt lectii invatate la care am dat examene live.

Azi mi-am luat o carte. De fapt m-am pornit dupa una dar am luat alta. Voiam Batranul si marea de Ernest Hemingway. E cartea despre existenta si straduinta pentru fericire. Asta ma cam intereseaza pe mine. Insa stocul s-a epuizit, pentru voua tot asta va place. Am luat Gradina Raiului tot de el. Motivul? cartea e despre un scriitor tanar (ati prins ideea) :), e carte fara inhibitii (hm ceva cunoscut) si e despre Cote D’azur . O combinatie perfect cu mine.

Sursa foto: www.pinterest.com