Buna, ce faci? (intre mine si ea e un gol de tacere si liniste)
– stii…, eu…, tu…
De ne-ar fierbe dorintele exact cum fierbe cafeaua in moca. In zilele cand o uitam la foc mai mult. Oglinda n-o sa-mi raspunda. O sa-mi raspunda o femeie dezgolita in patul de peste perete, in cazul tau un barbat care e peste perete. Si-n ziua aia o sa cante Summertime de Louis Armstrong feat. Ella Fitzgerald. Chiar o sa fie un summertime feeling.
Afara si in golul nostru de tacere.
Liniste. Mai tare.
Eu o sa te urmez, pentru ca lasi culori cam peste tot si tu stii, eu nu fac curat.
Rar .
Eu de fapt cu tine nu am facut niciodata curat.
Am incercat doar sa te inlocuiesc ca sa nu simt durere. Dar n-a fost sa fie. Acum, eu adorm intre sanii tai cu miros de corp. Si e poetic.
Urmez mainile tale. Buzele care dezlipesc una de alta cu atata farmec, incat cred ca tot ce rostesti e un poem pe care eu il stiu. Dar il ascult necontenit. Iti umaresc si posteriorul si mersul asta in ritm baladic pe varfuri de degete. Sa pari mai inalta, ca sa-mi ajungi buzele.
Farmec.
De la inceput.
De ne-ar fierbe dorintele exact cum fierbe cafeaua in moca. Zahar si indulcitor. Ne otravim cu saruturi matinale. Care pleaca mai sus sau ma jos de umeri. Sa ne astepte lumea. Chiar si aia care se imbulzeste in statie, grabindu-se sa se puna experimente de sobolani de oficiu pe ei.
Da! Cu tine sunt acolo unde vreau sa fiu. In toate sensurile care devin realitate. And you are not my Matrix.
As vrea si eu sa ma vad, exact cum ma vezi tu, printre ochi somnorosi si vreau sa simt si eu saruturi cu miros de cafea.

Nu. Nu e bine. Sunt atatea bagaje desfacute in casa asta. Mai exact in 29m2 fara balcon macar. Dar cu ferestre in aer. Ce noroc e in apartamentul asta bizar cu ferestre mici si patul care e aproape. Ne trezim plutind. Respiram. Eu astept ziua cand… cand o sa fac toate bagajele si o plecam. Dar nu vom fi nevoiti sa ne mutam.

Buna, ce faci? Continuam?

Sursa foto: www.haberimx.com