Îi educăm și creștem. Nu pentru că sunt copii. O facem de dragul relației. Așa am văzut la mame. Așa procedăm. Din instincte de femeie. Pentru succesul relației noastre. Pentru succesul lui de bărbat. Cu o condiției. Că eu, femeie, sunt cea de care el are nevoie. Dacă nu aș fi. El m-ar uita. Cu durere. A mea și a lui. Împărțită în timp, cu voci. Când ale mele pentru el. Și viceversa.

Unde sunt bărbații? Acum îi vrem nu pur și simplu. Adevărați să fie. Dar cine i-a falsificat? Îi vrem mai buni. Uneori chiar fără eforturi (din partea noastră.)

În timp i-am numit adevărați pe cei mai buni din cei care alegem. Pentru că la un moment dat ne-am rătăcit în specificații și clase sociale de bărbații. Comparații. Tipuri.

Da ne-au falsificat și folosit. Pentru că suntem femei. Niște credule pe sentimente. Iar ei ca niște lași s-au folosit.Pentru că am vrut să fim mai bune. Am cerut și din munca lor. Din dureri. Din bucurii. Din așteptări.

Îi asociem. Și de fiecare dată când vrem unul care să ne urmeze o viață întreagă, suntem gata să mai cedăm din cerințe și din motivații de femeie.

Timpul pentru femei curge mai repede. Iar bărbații se mișcă mai încet. Ei au înțeles de ce? Noi? Ei vor mai mult spațiu și mai multe femei. Vor și mai mult de la propria femeie, căreia îi iartă mai puțin. Și tot puțin o iubește.

Suntem înțelese când plângem. Lăsate altor bărbații. De parcă ei ar negocia cu noi. Au ajuns să-și permită asta. Legal. Fără mari judecăți. Noi le-am permis. Da noi. Și dacă noi femeile ne permitem. Cine suntem? Cu siguranță că știți răspunsurile vulgare

Mai adevărat?

Daca nu ar fi atât de idioți să privească fuste mai puțin și mai mult suflet, ar dedica mai mult timp pentru noi prin ei. Bărbați furați de femei. Multe femei. Mai mult penis, dar puține coaie potente.
Daca ne-ar privi așa cum noi vrem și pot ei mai frumos, am fi dansat demult doi cate doi. Uitați de certuri și prostii cotidiene…

Unde-s bărbații?

Sunt printre jocurile noastre de vânătoare. Printre fustele noastre scurte, purtate din  invidie și concurență feminină. Printre gândurile noastre afișate public, fără mari nerușinări. Sunt printre goana noastră după bărbați. Sunt printre zecile noastre de cedări, pentru care ne-am zis că suntem proaste și n-o s-o mai facem. Pentru că tot la el ne-am gândit și mai puțin la noi. Sunt acolo unde noi le permitem.

Cam așa i-am asociat pe toți la bărbați, i-am pus acolo prăfuiți și împrăștiați printre alte femei.

Vrem bărbat căruia nu-i pasă de alți bărbați. Căruia nu-i pasă de alte femei. Pentru că o dată cucerite, nu le mai vrea. Vream unul care-i pasă de el. Un fel de bărbat cu igienă personală pe viața sa. Cel care curat poate să mă citească și intuitiv ne ghicește. Cel care poate să-mi vorbească fără teamă de el și mine. Cel pentru care familia nu e un must have și mai degrabă o fericire egoistă împărțită doar cu mine.

Sunt femeie. El mă învață să respir. El mă respectă pentru alegeri, chiar și cele prost făcute. El înțelege că au fost ale mele și eu am vrut să gust din ele. El mă învață să fiu hotărâtă și să aleg uneori și pentru el. El mă iubește. Pentru el. Sunt iubită. Pentru mine. El.

Sursa foto: www.hdwallpapers.im