Săruturi pe hârtie. Câte ar fi? Dacă le-aș desena pe toate. Pe hârtie.

Nu mai prind timpul. Însă ne-am prins atât de bine. În brațele fiecăruia. Acum noi dictăm ritmul timpului. El bate, o dată cu inimile noastre. Cu certurile noastre copilărești. Cu zâmbetele noastre matur de copilărești.

Ne îndrăgostim și privim în pauze de muncă fotografiile din albumele de pe facebook. El ale tale, ea ale voastre. Așa suntem noi bărbații, vrem femeia. Așa sunt femeile vor cuplul. Însă ambii vrem iubirea.

Ne mulțumim cu puțin…, și niciodată nu ne mai ajunge. Am sa las netul, am să las tot ce îmi oferă el. Prea multe văd, și peste tot umbra, ta. Am să las toate sursele de inspirație. Pentru că știi, ești peste tot. În toate sursele și cuvintele.

Pentru că nu pot tot timpul, o sa te sărut pe hârtie până vii tu acasă. Să le numeri. Și să recuperezi tot dorul meu. Eu am decis să mă îndrăgostesc. A câta oară nici eu nu știu. Am pierdut numerele, dar am găsit sentimentele. Am ajuns să te iubesc atât de tare, încât nu mai simt omul din mine. S-a dus fără regrete în tine. Și mă furi la fiecare trecere de prag.

De câte ori ai luat umbrele lui după tine? Pentru că el te-a cusut perfect pe umbrele sale de femei. E tot ce aveți. Umbre și săruturi. Frică și sentimente. Palme transpirate și priviri timide. Apropiați-vă. Sunteți simpli.

Sursa foto: www.abudhabiconfidential.ae