Permanent Link to Pe mine să mă lăsați în Rai, în pline preludii, cu el.

Pe mine să mă lăsați în Rai, în pline preludii, cu el.

De ce îţi interzici?
Eşti femeie. De câţiva ani îţi curg zilele, aşa cum curge îți sângele prin vene: pe acelaşi traseu, de la aortă spre artere, în circuite închise.
Şi parcă aşa ar trebui să fie. Şi parcă lucrurile merg NORMAL. Și parcă toţi sunt mulţumiţi… Mai puţin tu. Nici n-ai curaj să întrebi de ce, că doar eşti femeie normală(?!) şi ai trasee de făcut.
De ce eşti ipocrită, de ce te minți?
Pentru câte dintre noi NORMALITATEA egalează cu FERICIREA? Dar câte îşi pun această întrebare? Și mai important câte reușesc să-și gasească răspunsul?
Până şi în Sfântul Rai (!) o palmă întinsă a rupt mărul interzis. Aş merge şi la capătul lumii pentru acest fruct dacă aş şti că e roşu. L-aş savura cu sălbăticie şi rafinament.
Se spune că cele mai înălţătoare lucruri le vedem cu ochii închişi. Eu sunt femeie, aş adăuga şi o gură întredeschisă.
DORINŢĂ.
Curent electric format din atomii aliniaţi între sfârcurile mele şi palmele lui. De ce să dai înapoi când te afli la un pas de El, atât de tare… Şi tu îl implori să intre, vibraţiile voastre se contopesc până deveniţi un tot întreg. Și e atât de biblic, în accente.
Se mai spune că timpul liniar în realitate nu există, e o invenţie doar pentru spaţiul terestru. De fapt timpul e static. Mutaţi-mă în altă galaxie, cu El cu tot. Aş alege câteva clipe şi le-aş proiecta în veşnicie. Şi nu mă refer la punctul final, ci aş rămâne în preludiu. Nu avem nevoie de niciun scenariu, pentru că ne lăsăm ghidaţi de instincte şi impulsuri.
Pe mine să mă lăsați în Rai, în pline preludii, cu el.
Lasă-l să te readucă la viaţă, femeie, să te facă să respiri şi să transpiri. Pentru că oricât de lungi ar fi traseele tale, ele trec prin inimă. Iar ea incetează să mai bată atunci când rămâne fără oxigen. (Noi nu ne aparținem, e imposibil. Dar se întâmplă să fie ilegal de frumos)

Sursa foto: LOVE WITH V-NESS

Scroll To Top