NU! Eu nu cred in povesti de dragoste. Pentru ca multi le au ca background. De durata si foarte frumoase. Insa doar de povestit. Povestile astea nu mor niciodata si nimeni nu vrea sa le repete. Toti vor update. De frumusete si inteligenta. Nu a femeii sau barbatului, ci a relatiei. Toti vor mai mult decat experienta trecuta. Mai mult sex decat experienta trecuta. Mai mult sarm si extravangata. Ce-ar fi sa ne dorim sa fim mai simpli. Sa simtim ce spunem. Sa ne expunem mai simplu, ca de altfel avem marea ocazie sa fim mai patrunzatori.
Nu, nu cred in povesti de dragoste. Servite la terase. Doar pentru mentineri de discutii.
Nuuuuu, eu nu cred in povesti de dragoste alimentate cu compatibilitati, like-uri si link-uri care de fapt nu duc nicaieri.
Eu cred intr-o femeie care merita pastrata pentru totdeauna si nu conservata acasa. O femeie care poate fi frumoasa in maniera in care isi stapaneste frumusetea cu inteligenta. Si chiar merita pastrata libera.
Eu cred intr-o femeie care e constienta de caracterul ei. Care frumos recunoaste ca manifestul caracterului ei feminin e nucleul relatiei. Continuitatea unei iubiri de aici incepe. Iar daca iubirea necesita ocrotire, eu ca barbat sa o pot inveli cu caracterul meu.
O relatie de iubire exista cand femeia poate sa-si negocieze curat dorintele cotidiente si murdar cele nocturne.
Iubirea e divina dimineata. In orele cand fiecare putem fi: ea fara accesorii si el fara cravata. Cand practic nu exista ambianta si ea necesita creata.
Mai cred intr-o relatie in care certurile pleaca in solutii si nu in alte certuri. Nu cred intr-o relatie unde exista egalitate, ci in una in care se merge la compromis unul pentru altul.
Nuuuu, eu nu cred in povesti de dragoste. Cred in femeia pe care o iubesc, la fel cum crede ea ca poate sa ma reinventeze, frumos doar pentru ea.

Sursa foto: www.goodreads.com