Aș fi rămas cu una din primele. Însă am fost naivul care voia ceva hollywoodian în relațiile sale. De parcă fiecare era ultima. Și da, corect le-am abordat, ca pe ultima. De altfel cum era să le explorez. Să le studiez instinctele și manierele.

Naivitate sau exces de încredere? Dragoste naivă sau voi a dracului de naivi? Vă tot întrebați, zbateți pentru o relație cu prea multă dragoste sau naivitate.

Naivitatea e roz. Culoarea care ne face să visăm în roz la dragoste. Însă are cadouri negre, din alea care ard pieptul. De asta și primele relații pornesc cu o încredere oarbă în celălalt. Ca așa e dragostea nu pune întrebări, ci dimpotrivă vă dă prea multe răspunsuri. Iar întrebările vin mai târziu. La despărțire.

Naivitatea se tratează, și la bărbați, și la femei. Cu timpul? Nu! Cu experiență și căzăturile în genunchi. De câte ori ai căzut?
Mă repet, nu există echilibre în dragoste. Atunci de câte ori tre să iubești ca să nu mai fii naivă. Că voi…, că tu…, că el…

Naivitatea ne prostește în cel mai prost mod. Ok. E o perioada care o gustă fiecare. Însă nu mai lăsa naivitatea să te coplșească după experiențe, care le povestești celor mai bune prietene.

Constrastul își are și el efectul său. Ne-am fi îndrăgostit dacă nu eram naivi? Naivitatea își are locul ei. la începuturi de relații. Pentru că în rest e iubire.

Naivitatea trece cu timpul, dacă vrei să treacă. Dragostea dă aripi, dar și pământ sub picoare ai.

Acum sunt aici. Aleg să fiu curat în fața ei. Moral. Pentru că un bărbat care iubește nu are așteptări. Iubește și restul nu mai există. Nici măcar naivitate pentru e undeva pierdută printr-o fostă.

Sirsa foto: www.mydatingsocial.com