Permanent Link to N-o sa ne mai vindecam dorul

N-o sa ne mai vindecam dorul

Am vrut atat de tare sa desen, am incercat din clasa intai si pana nu demult. Am rupt atatea coale de hartie. Si nu mi s-a primit. Tot ce am putut sa fac e sa las saruturi pe hartie, din cuvinte. Dar am dat peste o pictorita, la propriu si la suflet.

Am visat sa dansez. Am luat si lectii. Mai exact latino si hip hop. Si nu mi-a iesit. Pana acu ceva timp. Pentru ca te am pe tine ca partenera. Cele mai bune scene de dans le dam in fata blocului din strada aia prafuita la capat de oras. Cand taxiul ne lasa si felinarul mare ala mare de la cladirea industriala lumineaza colorat. Sau in bucatarie, cand abia ne atingem cu mainile si dansam pana la zambete de nebunie.

Mi-ar fi placut sa cant. Sa pot sa te bucur cu niste melodii din piesele noastre. Iar tu sa fii unicul meu spectator, care sa ma aplaude de pe fotoliul vintage din bucataria noastra mica. Si poate minibarul meu era mai golit si noi la fel. Dar nu am avut noroc nici aici. Asa ca am savurat alcoolul cu niste sunete de scene nocturne pe fotoliul nostru vintage.

Pentru toate care le-am facut si cele pe care nu le-am facut, am decis sa le facem impreuna. Nu am avut nevoie de oameni de stiinta sa ne spuna ca toate astea se sunt pentru doi.
N-o sa ne mai vindecam dorul.
N-o sa mai fugim cu taxiul unul la altul.
N-o sa ne mai inchidem telefoanele ziua. Doar dupa 10 seara. :)
Nu pot sa desen, sa cant. Dar pot sa te pastrez, sa te tin de mana, sa te fac sa zambesti, sa fii atat de nebuna cat mine. Te re-re-recuceresc.
Hai!
#SuntemSimpli

Sursa foto: www.pinterest.com

Scroll To Top