Ar fi fost atat de mult.
Ne-am fi invelit intr-o plapuma crem, in diminetile de toamna care devin tot mai racoroase. Ne salveaza cafeaua, cremoasa.
S-ar fi auzit doua glasuri care zambesc. Dulci. Intr-o tacere care tot vrea sa ne povesteasca, mai multe despre noi. Insa noi suntem ocupati cu respiratii care vin una peste alta. Mai fi privit in ochi si dincolo de ei ai fi vazut un tanar indragostit, care se ascunde dupa un barbat care iubeste.
Ai fi fost aici. intre toate intamplarile care s-ar fi intamplat acum. Ti-ai fi uitat trecutul (o pauza mare de tacere) si fiecare cadou prezent s-ar fi intampla in prezentul tau. Mirosurile nu se schimba. Se consuma, apoi altele. Ai fi fost aici si ar fi fost atat de tare-tare.
Dar nu esti aici si fiecare in casa lui umbla cu talpile reci si savureaza dintr-o cafea fierbinte. Dandu-si intrebari, dar refuzand sa rascoleasca raspunsuri. Reci.
Mi-as fi dorit sa fii aici. Timpul ne-ar fi pierdut pe noi intre scenele care ne-ar fi apartinut doar noua si nu lor. Am fi pentru noi, o doza necesara de liniste, unul pentru celalalt. Doar liniste. Una dulce pentru inceput. Cu fiecare inceput.
Ne-am fi urmarit in timiditate, si tot noi ramaneam a fi. Fara euri si frica unei nesigurante prostesti. Ne-ar fi urmarit si oglinzile, in zilele in care fiecare s-ar fi grabit tot in in fata lor sa ajunga. Dimineti si nopti. Insa fiecare urmareste din coltul sau, ce pierdere de timp!
Mi-as fi dorit sa fii aici!
Si noi am fi…

Sursa foto:www.pinterest.com