Permanent Link to …mi-ar fi placut sa ma ajunga din urma, sa ma ia de mana…

…mi-ar fi placut sa ma ajunga din urma, sa ma ia de mana…

…mi-ar fi placut sa ma ajunga din urma. Sa ma ia de mana si sa nu astepte invitatii pentru o altfel de relatie, trasa la copy-paste.
Nu sunt invatat sa cedez, dar in fata ei eram acelasi tip hard, dar din plastilina. :) Iar acum iti scriu tie, Maria ta de cititor, femeie. Trateaza si risca sa sa te apropii de barbat in curaj si cu putere. Stii de ce? Noi suntem slabi, prin puterea femeii de alaturi.
Hai mai aproape.
As fi vrut, sa aiba mult mai mult curaj, sa mearga increzuta in fata, sa ghideze, fara copy-paste. Pentru ca la o femeie conteaza foarte mult sa aiba o parere proprie, ai ei, parere protejata. De fapt, ea nu prea inteles ca unicul echilibru in dragoste e ea, femeia. Putea fi echilibru cand voia. Si aici, acapara o libertate mare, iar mie ca barbat, imi place sa fiu mare, ca substantiv si adjectiv. Nu avea decat sa castige orice lupta. Insa traditionalismul a omorat tot.
Hai inca un pas.
Dragostea ne consuma. Certurile, plictiseala de cuplu, impulsivitatea, dorintele mai difera, caracterele se mai ciocnesc violent. Ca na, fiecare isi are dupa colt toti dracii in lanturi fragile. Dar fie ea echilibru si eu, un optimist mai ingamfat si infumrat la care distantele pleaca doar inainte, putem fi explozii care sa ne faca sa avansam. Era de ajuns doar sa ma ia de mana fara sa ceara copy-paste. Priviti in spate, va vedeti parintii? Si alte modele? Nu mai calcati unde ei au calcat. Cand inchinam toate toasturile ne dorim in tot, drumuri noi.
Hai mai in fata.
Relatia e despre orice, cu doua esente: dragoste si sex. Unde dragostea e comunicare si sexul e…, sex. Barbatul nu mai asteapta sa i se comunice cu voce tare ca unui caine care executa. Ma mira ca unii barbati (a se citi derbedei) nu pot utiliza avatajul ca femeile exteriorizeaza tot, fie cu limbajul corpului si modificari nedorite in caracter, fie cu voce tare, insa deja pare a fi tarziu afara si in relatie. Uite ca toata comunicarea asta si evident vizitele pe la sex shop ne duc mai in fata. :)
(In vara lui 2004, plamanii mei cedau. Mama cauta medici intre medici. Am gasit in sfarsit un medic bun care mi-a pus si diagnoza corect si tratamentul corect. Eu avea doar 17 ani si ma gandeam mai mult la „tiolshi goale”, acuma nu s-a schimbat :), cu o diferenta mare, ma gandesc la FEMEI (goale). Medicul ma privea si in rusa rostea ceva cu rost:
– Intelegi … daca iei un cui si vrei sa il bati in perete sa stii ca doar oamenii buni il vor bate din prima si pana la capat.
Poate primul jurnal care ar trebui sa fi al unui om bun? care se invata, dupa care o luam pe etape: sa iubim, sa respectam, sa sustinem, sa descoperim distante, sa luam de mana…, sa urmam.)
Hai! Inca mai poti! Nu ai fi tu, daca nu! :)

Sursa foto: www.pinterest.com

Scroll To Top