Noua barbatilor ni se reproseaza in permanenta despre maturitate.

Maturitatea e o educatie, a barbatilor, care vine din tot ceea ce construiesc. Indiferent daca timpul sau oamenii din jur ii risipesc.

Am început să simt maturitatea când venele din ochi se spărgeau de la oboseală și nu de la alergia care mă urmărește. Am început să o simt când cuvintele mele tăiau nemilos în ea. Fie de bine, cuvinte care o cumpărau sufletește și o tot trăgeau spre mine. Fie de ceartă, care o lăsau pe ea fără replică. Dar și mai mult am simțit-o când am început să elimin certurile. O înțeleg, e femeie. Genetic. Sufletește. Trupește. Inima asta a ei care se zbate în magneți.

La început am crezut că sunt matur la 20. Un prag psihologic pentru orice bărbat. Aveam job, studii  și o relație… S-au dus toate pe rând. Maturitatea nu are nimic comun cu vârsta.

Maturitatea vine cu fiecare femeie. Cine sunt ele? Lecții. Pixul și foaia. Fiecare din ele îți rămâne în amintire pentru un singur lucru. Primul sex. Prima dragoste. Prima dezamăgire. Dependența sexuală. Copilul. Nemulțumita. Sufletista. Insistenta.

Maturitatea vine și de la bărbați. Exemplele pe care live le-ai văzut. Discuțiile cu cei de la care ai ce învăța. Anturajul potrivit la vârsta potrivită.

Maturitatea unui bărbat e despre alegeri. Cine și unde vrea să fie. Bărbații-job. Cei care vor să devină cineva. Cei care isi exploateaza locul. Unde e liber și inspirat permanent pentru creare. Căutarea de sine. Faza de liniște sufletească. Drumuri mai puține. Clare și lungi. La brat cu tine.
(Dacă nu ții pasul și nu poți să-l îndrumi corect. Lasă-l.)

Maturitatea e o meserie care mai întâi se fură. Apoi se învață. Exemple. Atitudini. Față de tine ca bărbat. Și femeia care e lângă umărul lui. Strânsa bine la braț.

Maturitatea se simte. Și e continuă. Atât timp cât alegerile despre tine, despre ea și voi, sunt corecte. Dar și mai important necesare.

Maturitatea nu trece.

Copilăria trece. Adolescența trece. Tinerețea. A doua tinerețe. Fiecare alegere e o încercare. De distante. De depășiri. Compromisuri.

Unii bărbați pierd din maturitate. Se lasă prinși de curenții societății, da și mai grav a anturajului. Că e mai cool. Mai trend. Sau nu e cu femeile potrivite. Da unii chiar prost aleg.

Alții nu o au deloc. Ei schimbă mașinuțele din copilărie pe păpuși mature. Și mai sunt din ăștia care nu pot lua o decizie fără să mormăie. Ăștia la care femeia trebuie să le fie profa de română care dictează tot și el notează. Apoi începe o reacție în lanț. Îți dai seama că nu se pricepe: să cumpere un cadou, să calculeze niște acțiuni, să cheme la timp taxiul,sea jos la timp lenjeria. A lui. Și a ei. Specimene care mai mereu așteaptă să fie consolați or cea mai bună metodă să demonstrezi că ești matur e să urli și să dai cu pumnul în masă. Masculin, dar nu matur.

Am iubit. Pe fiecare din ele. Și da, le țin minte pe fiecare  pentru ceea ce o evidenția și provoca. Am învățat. Eu de la ele. Ele de la mine. Cu și fără recunoaștere.

Acum știu cine sunt. Ştiu definiții. Știu ce fac și pentru cine. Acum eu reprezint două persoane. Eu și ea. Acum venele sparte din ochi sunt din plăcere. Din intensitate.

Sursa foto: crystalspins.com