Permanent Link to Mamă, eu încă îți știu dorințele tale de femeie

Mamă, eu încă îți știu dorințele tale de femeie

Mama. Aș fi vrut cuvintele astea să i le zic tatei. Însă… tu știi de ce. Nu voi avea curajul să-ți spun în față. Astfel de cuvinte. Trăiri. Dezamăgiri. Succese. 

O să continui să îți mulțumesc. Pentru tot. Dar în parte pentru fiecare. Sfat. Palmă. Lacrimi. Zâmbete. Oferite la timpul lor. Tu de fiecare data ai știu să-mi dai răspunsuri. Din cele mai simple dar profunde.

Uite că mi-ai dat răspunsuri și am plecat de acasă în căutarea întrebărilor. Nu am încă toată colecția de întrebări. Dar continui așa cum am văzut eu la tine, puterea de a rezista, puterea de a ascunde lacrimi și dureri. Răbdare și dorința de a străbate.

Ai vrut să fiu băiat cu carte și uite că am vreo 4 facultăți. Tu m-ai trimis la una. Toate au fost învățate între fuga de la muncă spre universitate. Însă nu se compară cu facultatea ta. Unde încă sunt copil care te privește și învață. Și mai râde. Mai plânge.

Țin minte și acum, prin telefon făceam cu tine prima zeamă. Te-am urmărit de fiecare dată. Mai ales pașii tăi prin casă. Vreau vremurile înapoi (vise). Cele în care nu aveam lumină. În care tu pregăteai aluat pentru pâine și plăcinte. Iar eu furam vișine, erau mai bune furate când tu nu mă priveai. Eu aranjez bucatele în farfurie cum am văzut-o la tine. Eu depun străduință în bucatele pe care le fac. Și parcă e suflet în ele. Al tău.

Mamă. Femeile se pierd. Nu mai au răbdare. Ne vor atât de bărbați încât uită să mai fie femeie. Ne vor atât de plini de succes, încât uită să contribuie. Ajungem să fim niște bancomate care văd spatele femeii când temporar nu funcționează.

Educația pe care mi-ai dat-o este invers proporțională cu tocurile ei. Care sunt mai înalte și ele atât de mici în declarații sincere. Rochiile sunt mai scurte, dar mai scumpe. Femeia nu mai e cea pe care am văzut-o acasă.

Mamă eu văd femei desculți doar după ore petrecute în club. Femei atât de falsificate încât sinceritatea e doar o adiere de vânt. Femei care se vor curve, doar pentru că așa își pot ține bărbații acasă. Femei care măsoară cu ochiul și nu cu sufletul. Devin atât de vulgare, încât te gândești că feminismul a murit în pat, aruncat odată cu așternuturile în coș.

Acum dragostea se planifică, după veniturile mele de bărbat. Sunt evaluat. Trebuie să trec examene pentru mofturile ei. Și li se pare firesc. Dar se uită pe ele. Încep să plângă și prețuiască când sunt lăsate goale în brațele altor bărbați.

Mamă. Bărbații. Noi vrem mai multe femei. Un fel de harem. Cârduri de admiratoare ascunse. Devenim niște actori de clasă. Dar plătiți prost și fără premii de valoare. Visăm ca niște proști să găsim femeia de acasă, culcându-ne cu femeile altor bărbați. Și le lăsăm pe ale noastre cu alți bărbați.

Ne-am transformat în niște colecționari obsedați după picioare, sâni, buze, lenjerii, blugi, manichiură… Mamă, acum dragostea unui bărbat e un sex din străduință. Pentru a fi mai bun decât precedentul.

Numai suntem bărbații care să străbată kilometri pe jos. Am început să mințim mai mult. Să avem mai multe decât ne permitem. Inconștient pierdem femei. Din realități hrănite fals.

Vrem uneori libertate mai mare decât a unei femei. Vrem să călătorim. Cu diverse și nevrute. Pe termen scurt. Am început să avem atât de multe încât ne plictisim și schimbăm blugii pe alți blugi. Mai skinny.

Mamă. Eu m-am retras. Tu ai o întrebare pe care nu ai curaj să mă întrebi de mai multe ori. Da… nu am făcut-o până acum. Cu fiecare a fost doar niște încercări. Unele au durat ani de zile.

Eu am gustat din succese și eșecuri. Eu am învățat ce înseamnă susținere. Știu ce se întâmplă când ea nu este din partea ei. Dar și mai mult știu ce se întâmplă când ea e sufocată de absența mea. Mamă, am ales să fiu singur până acum pentru că am pierdut femei care iubeau dar nu erau gată pentru longevitate. Am pierdut femei pentru care hainele contau mai mult decât sufletul bogat, dar dezgolit frumos. Am pierdut femei, care aveau totul dar nu au avut aproape nimic cu mine. Femeile pe care le-am întâlnit nu au fost încă vindecate de tăceri. Cele care sună frumos în suflete și ne unește.

Mamă, eu încă îți știu dorințele tale de femeie. Dorințele de a respecta femeia. De apărare. De călătorie cu bărbatul. Umăr la umăr. Cele cu flori date sincer… știu că tu… nu le-ai avut…

Astea au fost răspunsurile tale. Eu încă le caut întrebările… Sunt suflet din sufletul tău…

Sursa foto: www.amandaraeblog.com

Scroll To Top