Eu astept ziua cand… cand o sa fac toate bagajele si o plecam. Dar nu vom fi nevoiti sa ne mutam.

Uite ca ziua aia a venit. Asa cum am intuit-o eu. Separat, pentru fiecare dintre noi.

Si e atata libertate in linistea asta a peretilor violeti. (Life changes comes now!)

Zambetul meu e natural pe o fata slabita. Si stii, noi de atatea ori am zambit fals pentru noi si colectiv. Mai ales cele colective care erau false, foarte false, pe bune! Dar cu atata rau. Si fiecare isi pregatea un razboi.
Eu stiu si cine a pierdut, insa nu va recunoaste. Nu, nu o va face. Nici acum si nici departe in amintiri si timp. Ei si ce?! Nu ma mai supar. Zambesc cu fata slabita. Si e atata violet, care nu doare. Pe bune! Chiar nu!

Tu esti mica. Mereu o sa fii mica. Dar niciodata in banca ta. Din incapatinare care te provoaca de atatea ori la durere, pe care o servesti celui apropiat. Nu e pe bune acum, pentru ai ales in fire sa fie pe rau. (Ah tu incapatianare dureros de-ascunsa!)

Prostul de cantec pe care nu l-ai mai dansat, se trasforma in vis nevisat. Blurat si atat… de mic.
Stii? O sa fie colaje cu background-uri, cu persoane, colective.

Pe bune! Atata nou!

Sursa foto: www.pinterest.com