Tare as vrea sa te intreb de ce ti-am dat follow.
Tare as vrea sa stiu de ce ti-am dat follow.
Si e atat de tare-tare. Tot. Tot ce urmaresc la tine.
Melodii puse pe repeat. Aburi de ceai sau miros de cafea. Saruturi…
As fi vrut sa iti pot explica totul, sa pun pe foaie. Sa desenez poate o fericire a noastra. Toata. Dar…
NU! NU a mers. NU explic. NU pun pe foaie. NU desenez.
Se intampla.
Mie mi se pare deja o poveste, mainile tale prin parul meu. Buzele tac, doar saruta. Iar gandurile ne povestesc atatea despre noi.
Hai!
Mai pune o camasa de a mea pe tine si arata-mi ce nu a mers, ce nu se poate explica, nu se pune pe foi si nu se deseneaza. Pentru ca totul se vede. Chiar si cu ochii inchisi.
NU am reusit atatea sa le fac si sa ti le spun, pentru ca se intampla atatea. Si sunt neprevazut de dulci. Cu tine.
N-o sa ne mai intrebam de maine sau ieri. O sa fie doar prezent. Cu ceva ochi inchisi si saruturi. Printre haine. Oglinzi. Sticle cu aroma tare. Soare care ne deranjeaza intimitatea. Poetic, dar tot noi.

Sursa foto: favim.com