Fericirea are suflet. O știți voi. O știu și eu. Pentru că cel puțin odată am iubit până acum. Măcar și în taină.

Nu are o definiție exactă. Întrebați-vă și întrebați. Vă veți convinge de forma și timpul de răspuns. Fericirea vine cu anii. Fericirea se schimbă cu anii.

Fericirea are accente. Mai întâi era în ciocolatele cumpărate de părinți și ascunse, pentru că până la Anul Nou mai erau încă săptămâni bune. Apoi era în joacă. Continua în îndrăgostiri adolescentine de coperțile revistelor, de băiatul din a12a. După care te-ai dezamăgit și ai trecut înapoi la ciocolată.  Iar pentru că erai o femeie în devenire, ți-ai dorit un bărbat, o fericire mai matură. Exact ca la interviul de angajare când ți se cere experiență. Așa suntem noi bărbații, cu anii devenim mai buni. Femeile cu anii devin mai…femei.   Complimentele știți unde să le căutați.

Dar. Mai mereu este loc de un dar. Nu căutați și nu vă definiți fericirea pe rețele, în statusuri false și de extaz. Cei care vă prețuiesc vă știu modul de trai. Google nu are din păcate răspunsuri or cele pe care le are vă spun că sunteți incompatibili. Tu ești semn de foc, iar el de apă. Deci șanse zero. Sau îți bagă știri cu omoruri, sinucideri și violuri, pentru că doar astea prind acum.

Fericirea e simplă. Însă simplul e mai greu de primit în suflet. Uneori pentru că suntem prea simpli pentru a fi înțeleși. Simplitatea sperie. Și parcă e plictisitor dacă e simplu. Nu! Simplitatea e magnifică. Cel care îi cunoaște valoarea, știe…că fericirea e simplă.

Aș vrea să pot spune că fericirea e un tot întreg. Dar ea ni se dă pe bucăți. Mai întâi primul zâmbet. Primul sărut și îmbrățișare…Prima noapte. Apoi multiple acțiuni, cuvinte. Nu te sperii, dar fericirea poate fi și ultimul sărut sau îmbrățișare. După, ar putea să urmeze evadarea ta pentru fericire.

Fericirea nu se cumpără în doze mici de plăcere contra suflet. Nu se cumpără cu trăiri temporare, doar pentru că ne convine. Fericirea nu e pentru utilizare după stil de romane prăfuite. Nu e mondenă și nu are nici trend. Fericirea nu are happy end.  E continuă. Exact ca privirile voastre dinaintea săruturilor.

Știi?! Fericirea se dă în vânt după detalii. După neîndemânarea lui. După starea ta de perfecțiune feminină. După nervii tăi și după săruturile lui. După dorința lui de cucerire și după starea ta de cucerită ascunsă. Nu ai mai fi femeie dacă nu l-ai chinui oleacă. Fericirea vă iubește când vă mergeți la compromis. Când dați să vă strângeți de mâini și ștergeți nasurile.  Când vă zâmbiți. Când tu faci duș, iar el vine cu o cană de apă rece, așa doar pentru senzații (recomand să încercați) 

……………………………………………………………………………………………………………

Atât de puțin timp. Atât de multe de făcut. Când mai pui că trebuie să fii și fericit/ă. O facem printre rânduri. Cuvinte. Ore. Vineri. Luni dimineață. În patul lui/ei. Astfel de momente ne aduc aminte cine suntem. Un fel keep in touch cu fericirea.

Fericirea nu are sfârșit (și nici punct ca semn de punctuație)

Sursa foto: www.playchecksnotpaychecks.com