La început ați intrat pe rând, în viața mea. Eu am intrat nebătând la ușa voastră. (thanks MZ for facebook)  Am intrat în cuvinte aranjate din experiențe ce m-au făcut să plâng și să râd.

Apoi ați venit valuri. Ați venit cu întrebări. Despre sexul meu. Despre zodie. Vârsta. Înălțime. Culoarea ochilor etc. Ați pus la dubii existența unui astfel de bărbat. Bine ați făcut. Să aveți îndoieli în privința unui astfel de bărbat. Exact cum o am și eu. Bărbații caută femei. Femeile caută femei. Cele din ea.

Acum cochetăm. Eu cu voi. Voi cu mine. Eu vă provoc. Uneori. Voi mă desenați cu vorbe de încurajare. Acum așteptăm. Împreuna. următorul text. Eu îl colorez în mine timp de o zi. Voi îl așteptați și intuiți timp de o zi. Eu un fel de poveste ce ne leagă. Pe voi acolo. Pe mine aici. Două lumi. Diferite, dar apropiate. Da așa e. Pereții tot se pot apropia. Am rupt și niște reguli. Cele de intimități. Suntem franci. Curați.

Să vă răspund la o întrebare? Cea despre cine sunt eu. Chip, Vârstă. Zodie și ce mai era acolo.

Voi mă știți mai bine decât toți prietenii mei luați grămadă. Iar din toată povestea asta am și eu dreptul meu la o mică bucată de intimitate. Nu mă interesează să fiu vedetă. Dacă mă interesa, pagina de facebook putea acum să aibă câteva zeci de mii de like-uri. Vreau lumea mea bună pentru unii și de prost gust pentru alții.

E și benefic pentru voi. Pentru multe din voi e mai bine că nu mă afișez. Pentru că vreți să mă cunoașteți, să intrați în lumea mea și mai intimă (nu mă refer la sex). Eu nu voi avea timp să răspund, iar voi veți avea multe întrebări.

Sunt la vârsta care îmi permite să scriu așa cum o fac aici. Mai bine sau mai rău.

Eu am defecte. Multe. Pe care eu le urăsc. Dar am acceptat să trăiesc cu ele. La fel cum am acceptat să trăiesc și cu blestemele mele.

Defecte: vorbesc multe prostii. Leneș. Foarte leneș. Alintat. Foarte alintat. Nervos. Foarte nervos. Urăsc să spăl vase. Dispar zile întregi. Arunc hainele unde îmi vine. Uit să plătesc facturile de întreținere. Excit domnișoarele și totul cu asta se termină. Urăsc pe cei care îmi strică liniștea… și multe altele.

Blesteme: Iubesc ca un “prost”. Ce ar fi iubirea pentru mine? O dedicare, mai mult eu pentru ea și mai mult ea pentru mine. La un moment dat numai înțeleg pe cine iubește: carieristul, băiatul cu joburi demne, blogerul (pe viitor), nebunul, sexul, zodia (prostească alegere pentru ea)…

Singura femeie care m-a iubit pentru ce sunt eu, nu mai e lângă mine. Greșeala noastră. Am recunoscut și eu și ea. De asta și negociez cu ea că să mai scrie câte un text aici pe blog.

Nu vreau să mă laud cu multe femei în pat. Și nu o fac. Nu iubesc să fiu un Don… Iubesc să exploatez femeia. În suflet. Inimă. Minte. Pat. Îmi place să mă dărui. Un bărbat care se dăruie și o face bine, descoperă toate femeile dintr-o femeie. De asta și îmi place uneori să scriu din numele femeii.

(Am o rugăminte pentru domnișoarele născute dup 90 încoace care mai au și pe pagina de facebook mai mult de jumătate de poze selfie. Gândiți-vă de multe ori până a critica ceva legat de sex sau să îmi dați sfaturi cum să fac mai bine, sau cât de prost scriu Apropo cei care dau dislike la pagină au exact aceste caracteristici. Nu mă supăr, așa crește engagement-ul pe facebook, evident și un trafic mai bun.)

Dăruiți-vă. Iubiți. Fără regrete. Nu pentru că e scurtă viața. Pentru că momentele frumoase sunt mici. Unice și irepetabile. Acceptații pe cei care v-au greșit și dați-le cadouri de bun simț. Libertate. Lumi.

Am marea onoare să vă cunosc. Și mă bucur că m-ați făcut să înving frica de eșec…

Nu promit, dar sper să nu vă dezamăgesc.

Keep walking, on woman’s mind.

Sursa foto: barabasilab.neu.edu