La început am crezut că sunt benefice. Cu timpul mi-am dat seama că-s prostești. Toate. Indiferent de întâmplări și vârstă.

Aș putea să îmbrac haina de lover și să-ți vorbesc că de fapt dacă iubești și ții la ea/el. Nu vă desparte nimic. Aveți întotdeauna timp să descoperiți. Că dragostea asta e așa de wow. Și noi suntem așa de îndragostiți. Bla Bla Bla-uri. Cam așa au trăit ei fericiți până moartea ia despărțit. Frumos. Dar pentru desene animate gen Shrek.

Vă sunt cunoscute situațiile când vreți o pauză, când aveți mai mult de un an și parcă începi a te plictisi de rutina sentimentelor. De ținutul de mână. De planuri planificate. De dus în club cu permisiune. Despărțirea aia de control în care vrei să vă verificați relația. Merge nu merge.

De fapt sufletul îți dă de înțeles că dispare magnetismul. Inima nu mai vrea pulsuri în lumea asta a voastră, ci mai degrabă singură și rătăcită.

Despărțirile sunt întrebări. Pentru fiecare dintre voi în parte. Cui aparții? Ție? Lui? Lor? Vouă?

Iar de fiecare dată răspunsurile sunt incorecte. Pentru că DA e un foarte bun înlocuitor pentru NU în toată povestea asta. Pentru că pierdem, apoi prețuim. O lecție neînvățată. Pentru că e greu să trăiești din amintiri. Pentru că a doua încercare pleacă în a treia. Pentru că despărțirea nu e planul de rezervă. Te lovește direct.

Despărțiri. Dureroase. Fără răspunsuri. Prostești. Plângăcioase. Lungi. Mascate. Ascunse. Deliberate.

Și de ne nu ne-am mai iubi o dată duși pe despărțire. Ah da, suntem genetic făcuți să suferim. Mi-l aduc aminte pe Eminescu: Ce e amorul? E un lung /Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-i ajung/Și tot mai multe cere.

Păi da! Unul dintre noi vă încerca să amintească amintiri uitate. Despre prima întâlnire. Despre primul sărut… despre cât de splendidă e relația asta care moare fără voia unuia dintre voi. Asta e. Ne cucerim din nou cu trecut și nicidecum cu prezent. E greu când dragostea nu are garanții. Un CASCO pe dragoste vă rog! De dorit pe viață. 

Neîmpăcarea cu sine după cuceriri de scrută durată. Dragoste încercată în beat-uri de negativ. Da, după împăcare îți permiți să te gândești la dureri provocate, care nu trec. Tu îl respingi, el începe a urî. Pentru că unul dintre voi va sta mai comod, după ce a reîntors. Gândindu-se că poate acum și altădată. Ai putea s-o învârți cum vrei tu, însă culorile iubirii nu se vopsesc de două ori.

Despărțirea trebuie să fie despărțire. Dragostea rămâne a fi dragoste. Nu risca să găsești compatibilitate în astea două noțiuni.

Sursa foto: pixshark.com