Stiu ca nu te pot opri. Insa eu nu te caut, niciodata. Eu pot sa te privesc, sa te vreau. Pot sa ma iau dupa tine, in goana. Poate nu te-am cautat niciodata in locul potrivit. De asta am inceput sa ascult si muzica care demult nu se mai asculta. Sa ma grabesc. Sa gandesc. Sa vorbesc.
Ma transformi in umbra ta fara bagheta magica. Poate te urmaresc si niciodata nu am indraznit sa te caut. Te vad mereu in colturi de odai si rar am curajul sa te privesc in ochi. Timiditatea incepe de la tine. Poate chiar si rosesc, dar pe cine il intereseaza. Noi, ne privim.
Cine esti?
Nici nu vreau sa stiu. De ce sa te descoper, daca pot sa iubesc. Si poate imi ajunge?! De ce sa te tachinez, in sperante de dezvaluire. Pot sa te imbratisez. Si poate imi ajunge?!
De ce sa vreau mult de la tine? Cand pot sa te gust cate putin si sa retin pe buze.
Nu ma astepti, niciodata. Ma cresti si educi. Ma certi si cand nu iti fac nimic. Stii tu mai bine si cedez, pentru ca inca nu te cunosc. Poate?
Stiu ca iti place, sa-ti stau la umar si sa jucam la noroc. Nimeni nu castiga, pentru ca amandurora ne place.
Cine esti?
Am inceput sa te iubesc pentru cine esti si sunt cu tine pentru cine esti cu mine, maine.
Maine, dupa alta zi.
Nu vei avea final, pentru ca esti o incapatinata. Dar te voi simti.
Hai arunca zarurile!
Sursa foto: www.huffingtonpost.com