Femeile au primit în timp cuvinte-complimente. Comparații. Sacralizări. Batjocoriri. Înjosiri. Săruturi și palme.

N-o să mă complic să vă tot compar. Dar că femeia e o carte care merită citită și răsfoită uneori haotic pentru degustări amare de dulci, nu am să neg.

Ce vor femeile? Complicat, dar evident. Uneori lucrurile ascunse la vedere sunt cele mai greu de găsit.

N-o să-ți vorbesc despre multe. Cu toate că întrebarea dă de înțeles o multitudine de abordări.

Da, aș putea și un referat să fac la întrebare. Cum că femeile vor bărbați. Femeile vor împlinire. Femeile vor familie. Vor copii. Trei. Mai vor respect. Mai vor dragoste necondiționată, iar șirul poate continua că tot Microsoft Word ne permite.

Dar eu îți voi răspunde într-un cuvânt la ce vor femeile.

ADMIRAȚIE. Femeile vor să fie admirate. De bărbați. De amanți. De alți bărbați. De admiratori. De femei. De prietene. De alte femei. De amantele lui.

Admirația asta pornește din copilărie. Știți bine toate rochia aia din copilărie care la o singură rotire avea efect de Marilyn Monroe. Iar tu erai fericită prin ochi celor care te privesc cât ești de frumoasă. Nu, nu, cât ești de admirată. Acum ești mai matură și nimic nu s-a schimbat. Doar rotirea poate să nu mai poarte rochie. Doar niște brațe de bărbat care tot se învârt în jurul tău.

Văd priviri care strălucesc când admirația pentru ea capătă forme. De atingeri. Săruturi. Cuvinte care o tratează ca pe o doamnă. Un bărbat care știe să te admire. Îi pasă. Iar sentimentul tău de hrană sufletească e tot mai evident.

O privesc intens cum mă înțelege ca admirația mea pentru ea pleacă în gânduri care îi vorbesc despre albul acesta imaculat de suflet.

Femeile cresc și înfloresc în admirația unui bărbat. O privește. Intens. Îi urmărește pașii. Mișcările. De parcă ea ar compune o melodie în gândurile amândurora. Ea simte. Ea vrea și își dorește săgețile astea cu sentimente care îi dă viață. Puls. Putere pentru puterea de a fi femeie.

Tu mai vrut un admirator, un spectator al unei piese unde tu ești actrița din rolul principal care zâmbește (pe sub mustăți), plânge și râde în admirații de aplauze.

Uneori chiar mă întreb, poate femeile nu vor atât să fie iubite cât admirate.

Dacă aș fi o ea. (Am fost atâta timp fără tine. Am simțit sentimentele cu care mai cucerit și mai atras ca pe un magnet. Le-am numărat pe toate  la rând de la început până la final și invers. Dar nu m-am simțit atrasă de ochii plini de apreciere pentru mine. Pentru ceea ce eu sunt pentru tine. Sunt femeie. Eu simt. Eu gust din emoțiile tale pentru mine. Eu ți le fur, pentru ca să mă pot răsplăti pentru și în mai multe forme de săruturi de femeie. Tu îmi dai înțelesuri. Eu îți dau sensuri. Sunt iubită. Sunt femeie. Sunt admirată. Plutesc. Respir. Trăiesc)