O vinzi pe gratis. Doar pentru ea. Ai platit scump pana a o intalni. Insa ei. Da ei. O dai pe gratis. Cu si fara regrete.

Pentru ca nu vrei sa incerci de unul singur. Insa e pierduta printre peretii camerelor, asternuturi negre si scene de… stie ea care. Un ecou care rasuna in golul sufletului hranit de…, de ea.

Tu, piele fina peste mainile mele de copil. Ma faci sa plang dimineti. Cafea cu zahar condimentata de treziri. Tu, zambet pana la urechi, de la glumele mele despre mine si barbati neindamatici. De parca am juca o comedie cu final dramatic. Unde scenaristul dispare si nu se mai scrie nimic. Iar scena nu mai are loc de doi.

O vand pe gratis. Pentru ca nu mai are pret. Are valoare. Conteaza doar pentru noi. Nu si pentru ei. Exact ca in sporturile de echipa. O echipa de doi in care nu se joaca de la egal la egal. Toti – sunt mai multi decat noi si lupta. Fara motiv, doar din prostie. Societate bolnava de invidie.

O vand pe gratis. Fara mari anunturi. O vand din priviri tintite spre tine. Din buna dimineti, peste nopti cu final lenos si istovit de filmele din dormitor. De doi, noi doi.

Sursa foto: www.wallpaperklix.in