De cate ori ai vrut să fii fetița care desenează cu creta pe asfalt? Cea care vrea nu mai aibă grijă de nimic și își ștergea mâinile de rochița albă. Era mama, avea ea grijă. Acum ai bărbat? El rochia n-o șterge. Are grijă să nu o murdărești. Suntem deprinși să dăm întrebări complicate gen: cum e el? cine este el? Da complicat, pentru că nu mai afli un răspuns clar. Iar astfel de întrebări își schimbă mereu răspunsurile. De…

Acceptarea. Noastră, ca cupluri. Doi. Relație. Care reușește să se transforme în iubire. Dacă rezistă și ne acceptăm. Noi tranzităm mai multe etape. La început ne iubim. La prima vedere. La insistenta lui de bărbat or de la instinctele tale de vânător. Însă ne acceptam ca indivizi, bărbat, femeie mult mai târziu. După toată fierbințeala care vă copleșește la început. După ce fluturii din stomac sunt serviți fără a fi numărați. După ce v-ați lăsat descoperiți de sentimentele care va…

Uneori preludiile sunt în plus. Din motiv că sexul ar putea fi un preludiu perfect pentru doi nebuni. Înfometați de corpuri. Sângele ei se prelinge pe picioarele mele. Și ale ei. Cu viteza cu care aluneca și apa de pe corpurile noastre. Era în menstruație. A treia zi. Da, nouă ne plăcea sexul. Nu pentru divinitate. Ci din pură plăcere. Sexul cu ea nu pleca mai departe de pereți. Era regula nr.1 când eram în aceeași încăpere. Până la final…

Cea mai mare dorință. La capăt de pământ. Degeaba mai trăim dacă nu am fost măcar odată acolo. Obligatoriu cu cineva la care privirea îngheață când rostești te iubesc. De fiecare dată când călătoresc nu mă pot acomoda cu o idee. Atunci când citesc că până la destinație mai rămân câțiva kilometri. Nu mă deranjează că mă întorc. Oricum suntem adaptați cu lumea unde ne întoarcem. Vreau doar o singură direcție. Cea care indică capătul lumii. Cu nisip și ocean.…